Pink Star – cel mai scump diamant vandut vreodata

O noua pagina de istorie s-a scris odata cu aceasta bijuterie! Diamantul “Steaua Roz” (Pink Star) a fost vandut, la o licitate organizata in data de 13 noiembrie 2013 cu fabuloasa suma de 83 de milioane de dolari.

Pink Star - Steaua Roz

Pink Star – Steaua Roz

Bijuteria, cantarind “doar” 59,60 de carate, a devenit astfel cea mai scumpa din istorie, dar sic el mai scump diamante achizitionat vreodata. Licitatia a fost publica, iar diamantul i-a revenit miliardarului american Isaac Wolf, supranumit “bijutierul vedetelor.” Acesta a redenumit ulterior bijuteria “Pink Dream – Visul Roz”.

Toate aspectele despre aceasta uimitoare bijuterie sunt la superlativ. Este cea mai mare (ca greutate in carate) bijuterie roz vanduta descoperita pana acum. Fatetarea ei a fost extreme de minutioasa, tot procesul durand aproape 3 ani., timp in care Pink Star a pierdut aproape doua treimi din greutatea de 132 de carate. La licitatia organizata de catre casa de bijuterii Sotheby’s, a fost vedeta evenimentului, un eveniment care a reprezentat cea mai mare licitatie de bijuterii, cu incasari de aproximativ 200 de milioane de dolari.

Recordul anterior de achizitie a unui diamant roz a fost cu cel numit “Graff Pink”, o gema de 24,78 de carate, cumparat in anul 2010 pentru la fel de fabuloasa suma de 45,75 de milioane de dolari, de catre Laurence Graff, un bijutier din Londra cunoscut si ca “regele diamantelor”.

Graff Pink Diamond - diamantul roz ce detinea recordul anterior de vanzare

Graff Pink Diamond – diamantul roz ce detinea recordul anterior de vanzare

De asemenea, „Pink Star” este considerat diamantul cu cea mai mare claritate pe care a vazut-o vreodata lumea. Cunoscatorii stiu despre ce e vorba, iar sumele care se invart in aceste cazuri sunt exorbitante. Bijuteria Roz a fost descoperita in 1999, undeva in Africa, insa nu se stie exact zona de unde acesta provine. Se spune ca firma „De Beers”, responsabila cu aceasta descoperire, tine secrete aceste informatii, pentru a nu creea rumoare in randul companiilor de profil.

Desi a fost descoperit relativ recent, Steaua Roz a mai fost data odata spre vanzare, in 2007, insa vanzatorul si-a pastrat anonimatul.

Diamantele Roz sunt extrem de apreciate in lume, ultimul exemplu dand valoarea de etalon a afirmatiei mele. Asta deoarece, diamantele colorate au starnit mereu interes, incepand cu secolul XX, atunci cand doar starneau curiozitatea colectionarilor, ce nu ezitau sa le cumpere.

Diamantele Roz au fost descoperite pentru prima oara in India, in secolul al XVII-lea, iar ulterior in Brazilia si Africa. Ce este interesant e faptul ca ele nu au fost din totdeauna cautate si mai ales – nu se stie originea culorii lor nici pana acum.

Alt diamant roz celebru in lume este „Pink Panther”bijuteria roz ce aparut in patru dintre filmele celebre cu inspector Clauseau (Peter Sellers) – „Pantera Roz”. Diamantul s-a numit astfel datorita formei extrem de ciudate, asemanatoare unei pantere. Nu se stie daca acest diamant a dat si numele serialului.

Diamantul Pantera Roz - bijuteria prezenta in 4 dintre filmele faimoasei serii

Diamantul Pantera Roz – bijuteria prezenta in 4 dintre filmele faimoasei serii

De asemenea, conform unui studiu elaborat in anul 2013, diamantele roz sunt cel mai bine vandute diamante (in raportul greutate – pret), cu sume ce depasesc 1 milion de dolari/piatra. Acest studiu a fost dezvaluit de compania australiana Rio Tinto.

De asemenea, Australia este singura tara de unde se exploateaza diamante colorate, ele fiind puse in vanzare o singura data pe an.

Ce mai putem spune despre diamantele roz ca sa incheiem apoteotic? Sunt pietrele cele mai scumpe/carat. Exemplul cel mai bun este chiar din 2013, atunci cand un american a cumparat o piatra de 2,50 de carate (0,5 grame) cu 2 milioane de dolari!

Mereu pretioase, mereu senzationale, diamantele roz au trezit constant interesul colectionarilor. Adevarata „Pantera roz” – Pink Star, si-a gasit astfel proprietarul care sa o aprecieze la adevarata ei valoare

Safirul Reginei Maria al Romaniei – cel mai mare safir taiat vreodata

Vom vorbi putin si despre “tezaurul” nostru, al Romaniei, asta pentru ca avem si noi cu ce ne lauda. Tezaurul monarhiei Hohenzollern cuprinde si bijuteriile casei regale, cele ale reginelor Elisabeta (sotia lui Carol I) si Maria (sotia lui Ferdinand I).

Discutam insa doar despre una dintre ele, Regina Maria si mai precis despre povestea diamantului sau celebru, un safir de aproximativ 479 de carate, simbol al coroanei regale si cel mai mare safir fatetat vreodata.

Maria, printesa a Marii Britanii si nepoata Reginei Victoria, era dintr-o familie celebra, tatal sau fiind duce de Edinburg, iar mama, singura fica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. In anul 1892, ea s-a casatorit cu principele mostenitor al tronului Romaniei, Ferdinand I, nepotul regelui Carol I. Treptat, ea a devenit un adevarat ambassador al Romaniei in Marea Britanie, intarind decisiv relatiile bilaterale dintre cele doua state. Ce remarca istoria despre ea este faptul ca s-a opus intrarii Romaniei in Razboi si ca a activat ca “sora medicala” dupa bataliile de la Marasesti, Marasti si Oituz (1917), fiind supranumita in popor “Mama Ranitilor”. A fost asadar foarte iubita de popor, alaturi, evident, de Ferdinand I, regele in timpul caruia s-a infaptuit Marea Unire din 1918.

Dupa o scurta lectie de istorie, in care v-am prezentat background-ul reginei Maria a Romaniei si prin ce s-a facut remarcata in timpul domniei din tara noastra, voi trece la subiectul cu adevarat de interes, bijuteria cea mai de pret a Casei Regale Romanesti: Safirul.

Diamantele si perlele faceau parte din pasiunile reginei. Acest lucru devine evident daca este sa aruncam o privire asupra Coroanei al carei design ea insasi l-a gandit. Semnul regal reflecta sensibilitatea sa si puterea de a aprecia frumosul: opal, ametist, granat, cristale toate se regaseau in componenta acesteia. Spicul de grau, forma ovala si cele doua pandantive laterale, au fost de asemenea elemente de inspiratie bizantina pe care ea le-a considerat esentiale, declarand chiar public faptul ca nu-si doreste sa fie o regina moderna, ci doar sa pastreze din traditii.

In afara de piesa de rezistenta, Regina Maria mai avea peste 400 de bijuterii, mostenite sau cumparate de la marile firme de bijuterii ale vremii. Asa s-a intamplat si cu celebrul safir. Initial, el a facut parte din colectia celebra a casei de bijuterii Cartier, din 1910, fiind montat intr-o caseta de platina cu motive florale si 3 gherute incrustate cu diamante.

Safirul Cartier in 1910 - montaj cu 3 gherute

Safirul Cartier in 1910 – montaj cu 3 gherute

 

Ulterior, acelasi diamante a fost folosit in componenta unui colier incrustat cu diamante, a carui frumusete a facut incojurul lumii. Expus in anul 1919 la un salon din Spania, acesta a fost admirat de numeroase regine, printre care si cea a Romaniei. In anul 1921, regele Ferdinand l-a cumparat direct de la Cartier, contra sumei de 1.375.000 de franci, platiti in patru rate, pana in anul 1924. A fost o investitie imensa pentru o bijuterie la acea vreme, fiind de altfel, dupa cum spuneam, si cel mai mare safir din lume, de 479 de carate. Devenise deja cunoscut bunul-gust al Mariei si simpatia ei pentru astfel de bijuterii.

Un an mai tarziu, in 1922, regina a purtat faimosul colier la incoronarea Regelui Ferdinand I ca Rege al Romaniei Mari. A fost cu siguranta momentul de glorie al dinastiei de Hohenzollern, sarbatorit asa cum se cuvine de catre reprezentantii casei regale. Numerosi portretisti au descris apoi aspectul reginei Maria la acel eveniment, scotand bine-nteles in evidenta colierul remarcabil cu safir.

Coroana Reginei Maria la evenimentul de incoronare

Coroana Reginei Maria la evenimentul de incoronare

Este evident faptul ca Regina Maria i-a acordat safirului de 479 de carate o importanta deosebita. In testamentul sau din 1926, o sectiune speciala prevedea faptul ca bijuteria va fi lasata mostenire Elenei (soția lui Carol al II-lea), pentru a fi data mai departe regelui Mihai, atunci cand se va casatori.

Acest lucru nu s-a mai intamplat insa, deoarece, atunci cand a fost exilat, in 1947, Regele Mihai a luat cu el si celebrul colier si s-a refugiat in Elvetia. Apoi, un an mai tarziu, a vandut safirul bijutierului newyorkez Harry Winston, suma fiind insa confidentiala. In acelasi an, la nunta regelui cu Regina Anna de Bourbon, aleasa sa a purtat colierul incrustat cu diamante al Reginei Maria, insa fara a avea bijuteria celebra a Casei Regale din Romania, safirul.

Ulterior, nu s-a mai auzit nimic despre safirul Casei Regale, pana in 2003, cand a fost cumparat la o licitatie de catre un client anonim, contra sumei de 1,5 milioane de dolari. Inainte de licitatie, s-a stabilit ca safirul provenea din Sri Lanka, acolo unde se spune ca se gasesc cele mai frumoase diamante din lume.

Istoria marilor diamante VI – Ciudatul dar magnificul diamant Excelsior

Excelsior reprezinta al doilea cel mai mare diamante din lume dupa Cullinan. De asemenea, se evidentiaza prin forma sa bruta total ciudata pentru un astfel de mineral. Greutatea sa imensa (in carate), forma si nuantele de alb-albastru i-au adus celebritatea in aceasta lume exclusivista a diamantelor.

Interesant e ca acest diamante imens nu s-ar fi gasit, daca mina in care a fost descoperit nu s-ar fi redeschis. Mina Jagerfonstein din Africa de Sud era una dintre minele mici din Africa de Sud, fiind mereu eclipsata de mina Kimberly, mult mai mare si mai “roditoare”. Primul diamant mai mare gasit in Jagerfonstein a fost descoperit in 1870, chiar in anul in care mina “sarbatorea centenarul”. Diamantul gasit in 1870 a fost vandut sefului Statului Orange din Africa de Sud pentru a acoperi datoriile si a reinvesti in exploatare. Aceasta decizie de a reinvesti banii a fost una extrem de inspirata, Jager devenind treptat un loc din ce in ce mai cunoscut la nivel mondial. Desi pana in 1870 nu fusesera prea mari perioade de prosperitate, micuta mina din Africa de Sud a fost sursa a doua dintre cele mai mari diamante din lume.

Vom vorbi insa numai despre unul dintre ele in acest articol, anume diamantul Excelsior. Faimoasa piatra a fost gasita in 1983, atunci cand un african a luat un diamant imens, carand cu lopata pietrisul din mina. Diamantul a fost urcat intr-un camion cu pietris si gasit apoi de soferul utilajului. Fara sa stie cat de importanta era descoperirea sa, acesta l-a dat sefului minei, primind in schimb 500 de lire sterline si un cal de rasa.

Managerul minei avea insa sa-si dea seama ca la Jagerfostein a fost descoperit cel mai mare diamant pe care lumea il vazuse vreodata. Avea o nuanta alb-albastra, forma ciudata (plat pe una dintre parti si ascutit pe cealalta), dar mai ales o greutate in carate ce depasea orice descoperire in domeniu – 995,2 carate.

Diamantul Exxcelsior asa cum a fost el gasit, in stare bruta

Diamantul Exxcelsior asa cum a fost el gasit, in stare bruta

Numele de Excelsior a fost pus chiar de catre seful minei, traducandu-se prin “diamantul inalt”. Acum termenul este folosit si pentru a defini standardele inalte.

Primul cel mai mare diamant din lume

Diamantul Excelsior montat intr-o bratara celebra

Diamantul Excelsior montat intr-o bratara celebra

Excelsior a fost cel mai mare diamant din lume pana la descoperirea pietrei Cullinan in 1905, ce avea 3016 carate. Din cauza faptului ca n-a trecut prin maini sau case regale, identitatea diamantului “inalt” n-a fost atat de cunoscuta de catre “ochiul public”, asa cum de exemplu s-a intamplat in cazul pietrei indiene Koh-i-Noor sau a marelui Cullinan, bijuteria cea mai de pret a Casei Regale Britanice. La 5 ani dupa marea descoperire facuta, zona miniera Jager a fost cumparata si inglobata intr-un consortiu Londonez, cum de altfel se intampla si acum (marile exploatari de diamante se fac de catre firme din Regatul Unit). Un alt motiv din cauza caruia a fost  umbrita importanta diamantului Excelsior a fost renumele pe care l-a castigat diamantul gasit in aceeasi mina in 1870. Acesta a fost daruit la cea de-a 75 incoronare din istoria Olandei, drept cadou pentru regina Victoria.

Cu toate acestea insa, Excelsior si-a mentinut renumele de al doilea cel mai mare diamante descoperit vreodata. Astfel, exact ca si in cazul lui Cullinan, Excelsior a fost taiate in mai multe bucati si au fost denumite cu cifre romane.

In 1903, Excelsior a fost taiat in 21 de alte briliante. Cel mai interesant este faptul ca in urma taierii, piatra a pierdut aproximativ 60% din greutate. Aceasta tactica a fost folosita deoarece nu existau posibili cumparatori pentru un diamant atat de mare, fiind considerat “prea superior” pentru orice posibil comparator.

Bucati de diamant Excelsior, denumite cu cifre romane

Bucati de diamant Excelsior, denumite cu cifre romane

Diamantele rezultate au fost denumite dupa cum spuneam cu cifre romane (I,II,III-X). In urma taierii, piesele au ajuns sa cantareasca in total 376 de carate. Piesele rezultate au fost vandute separate, unele ajungand la Tiffany&Tiffany, cel mai mare retailer american de bijuterii, altele la compania exploatatoare De Beers din Luxemburg.

Cu o transparenta formidabila (D) si o claritate uimitoare, Excelsior a fost vandut in 1996 catre miliardarul Robert Mouard, contra sumei de 2,64 milioane de dolari. Ganditi-va cat vor mai costa si celelalte fragmente din Excelsior.

Istoria marilor diamante V – Diamantul Negru – imperfect dar perfect

Diamantul negru reprezinta un tip de dimant aparte, greu de gasit, caracterizat prin opacitatea sa si aspectul misterios. Diamantul negru este policristalin si nu permite patrunderea luminii. Tocmai acest aspect distinct il face aparte printre celelalte diamante, conferindu-i-se o valoare ridicata desi punctele de expertiza nu au nicio legatura cu cei 4C cu care ne-am obisnuit. Despre aceste caracteristici extrem de interesante ale bijuteriilor negre, dar si despre cel mai mare diamant din categorie voi scrie acum, intr-un text ce va putea fi cu usurinta incadrat la capitolul „curiozitati despre diamante”.

Se presupune ca diamantele negre au aparut ca urmare a caderii meteoritilor pe suprafata terestra, fiind chiar fragmente de roci.  Asta deoarece ele nu se gasesc in minele de exploatare obisnuite. Singurele diamante negre gasite pana acum au fost descoperite in Brazilia si Republica Central Africana, in urma unor sapaturi arheologice. De asemenea, pana in secolul al XX-lea, ele nici nu au primit valori estimative, doar intrebuintari, deoarece erau foarte greu de taiat si nu beneficiau de caracteristici precum claritatea sau transparenta. Diamantele negre erau initial folosite in industrie, spre exemplu in realizarea varfului de burghiu sau a altor unelte din zona de constructii. Apoi, specialistii s-au gandit ca pot profita de aspectul impresionant al unor astfel de pietre, dandu-le indicii valorii in functie de taietura. Nu este deloc intamplatoare aceasta decizie. Taietura unui diamant negru este extrem de greu de realizat. Interesul pentru astfel de pietre pretioase a crescut vertiginos, asa ca exista deja o industrie deja nisata pe astfel de bijuterii.

Diamantele negre mai au o caracteristica aparte: sunt poroase, adica au in componenta lor gaze, astfel ca e imposibil sa consideram ca exista gaze la adancimi mai mari de 150-200 de kilometri. Acesta este un indiciu clar in sprijinul ideii ca provin din alta parte decat din mine de exploatare. Interesant este ca desi nu se stie cand si mai ales locul unde se gasesc ele cu siguranta, cercetatorii in domeniu estimeaza existenta lor de aproape 3 milioane de ani.

Diamantul negru in stare bruta - prezinta pori si are continut de hidrogen

Diamantul negru in stare bruta – prezinta pori si are continut de hidrogen

Conspiratia se imbina si mai mult cu stiinta cand intervine cel de-al treilea factor ce face unicat diamantul negru: componenta in interiorul sau a hidrogenului. Astfel, ele provin dintr-un mediu bogat in hidrogen, precum ar putea fi spatiul interstelar.

Profesorul si cercetatorul american Stephen Haggerty de la Universitatea Miami sustine ca cel mai probabil provenienta lor in Brazilia si Republica Central Africana se datoreaza perioadei de acum 200 de milioane de ani, cand Africa si America de Sud erau lipite, iar cele doua tari, vecine. El mai sustine ca aparitia diamantelor negre se datoreaza exploziei unei stea supernova, in afara sistemului solar, acum peste 3 miliarde de ani.

Continentul Pangeea, acolo unde Africa si America de Sud erau unite

Continentul Pangeea, acolo unde Africa si America de Sud erau unite

Interstelar sau nu, vechi sau foarte vechi, diamantul negru a fost relativ recent considerat valoros. Taierea si montarea lui sunt extrem de anevoioase, necesitand timp indelungat. Desi nu sunt mai pretioase chiar la fel de pretuite precum diamantele normale, cele negre sunt din ce in ce mai cautate. Oricare nitre noi si-ar dori sa aiba in posesie o astfel de bijuterie, nu?

Cel mai vechi diamant negru cunoscut dateaza din 1750, poarta numele de Black Orlov si i-a apartinut printesei ruse Nadia Orlov.

Cel mai mare diamant negru gasit vreodata este diamantul „Spiritul lui Grisogono”, descoperit in Africa Centrala si denumit asa dupa bijutierul elvetian ce l-a fatetat. Diamantul avea o greutate de 312 carate si o parte din el a fost montat pe un inel cu alte 700 de diamante obisnuite, ce totalizau 37 de carate. Apoi, inelul a fost vandut unui client caruia nu i-a fost dezvaluita identitatea si care ar fi dat pe inel aproximativ 1 milion de dolari.

royal diamante blog

The Spirit of Grisogono – cel mai mare diamant negru gasit vreodata

Alte bijuterii negre celebre au fost diamantul de Amsterdam, descoperit in 1980 si vandut la licitatie cu aproximativ 400.000 de dolari. Ulterior, diamantul negru a fost folosit si pentru decorarea mai multor masini de lux, dar chiar si smatphone-uri personalizate.

Dupa cum spuneam, pe cat de misterios este aspectul, pe atat de misterios este si locul unde se gaseste sau cine il comercializeaza. Cu toate acestea, bijuterii cu diamant negru pot fi usor observate si profund apreciate pe mainile vedetelor de pe covorul rosu sau chiar de la casele regale. Asta pentru ca nu numai pretul, ci si aspectul conteaza.

Istoria marilor diamante IV – Diamantul Cullinan – cel mai mare diamant descoperit vreodata

Am ales azi sa povestesc despre diamantul Cullinan, dupa ce, la un simplu search pe Google despre diamante, am aflat ca este cel mai mare diamant in stare bruta gasit vreodata. Greutatea sa initiala a fost estimata la 3106 carate, cu mult peste greutatea oricarui diamante descoperit pana acum in lume. Ulterior diamantul Cullinan a mai suferit modificari obisnuite precum fatetare, slefuire, etc. Mai interesant este ca din diamantul original s-au taiat altele, de marimi mai mici, la cererea caselor regale. Bucatile de geme taiate din cel original au fost rebotezate (Cullinan I,II,III, IV). Desi nu am ales sa scriu despre acest diamant din considerente istorice, aspecte precum unicitatea, importanta si valoarea vor face acest text foarte atractiv.

Diamantul Cullinan a fost descoperit cu circa un secol in urma, in 1905, de catre un inspector al unei mine de langa Pretoria (Africa de Sud). La o inspectie zilnica, Frederick Wells a observat ca ceva reflecta puternic razele soarelui, la 6 metri de pamant, pe peretii minei din Gauteng. Initial acesta a crezut ca este doar o bucata de sticla, dar dup ace a efectuat o analiza mai amanuntita si-a dat seama ca tocmai facuse cea mai mare descoperire din viata lui: un diamant cum nu se mai vazuse pana acum.

Aspectul brut al diamantului Cullinan

Aspectul brut al diamantului Cullinan

Denumirea de Cullinan a fost data dupa numele directorului minei, Thomas Cullinan. Apoi, diamantul a luat, cum se obisnuia pe atunci, drumul colonizatorilor, in acest caz drumul Angliei. El urma sa fie oferit regelui Eduard al VII-lea, cadou de nunta. Transportul diamantului insa a fost o sarcina grea, cei responsabili fiind nevoiti sa plaseze un diamante fals pe un vapor pentru a-i atrage pe hoti si a deturna un eventual furt. Diamantul original a fost trimis printr-un simplu colet postal securizat.

Aspectul si mai interesant este ca unii cercetatori sustin ca defapt diamantul de 3106 carate reprezinta doar un fragment din ceea ce putea fi descoperit defapt. Acest aspect, mentionat in cercetarea academica “Diamante”(1909) a lui Sir William Crookes, a starnit un imens interes din partea exploatatorilor hotarati sa inspecteze amanuntit minele din zona. In lucrarea sa, Crookes sustine ca defapt diamantul mare, s-a spart in alte 9 bucati, dintre care a fost descoperita doar una, anume acea de 3106 carate.

Odata trimis la Londra, regale a comandat “spargerea” si fatetarea lui, intr-un diamante ce urma sa cantareasca 530 de carate. Dupa ce acest lucru s-a produs, diamantul rezultat a primit numele de Cullinan I (primul din seria de zece diamante Cullinan), dar si o alta denumire data chiar de rege: “Marea Stea a Africii”. Apoi regale a comandat ca bijuteria sa fie montata in manerul sceptrului Casei Regale Britanice, unde a ramas pana in prezent.

Diamantul Cullinan I, monant pe manerul sceptrului

Diamantul Cullinan I, monant pe manerul sceptrului

Acest lucru a necesitat insa o redimensionare a diamantului, pentru a se potrivi perfect in manerul sceptrului. Ulterior, au mai fost taiate bucati din diamantul original pentru a se folosi in diverse ocazii de catre Casa Regala Britanica. De exemplu, in timpul regelui George al V-lea s-a comandat montarea, in Coroana Imperiala a unei bucati de diamant Cullinan, ce cantarea 317 carate si care a fost redenumita Cullinan II. Urmand acelasi exemplu, bijuteriile Cullinan III, IV si IV, V, VI, VII au fost montate in coroana reginei Maria (sotie a regelui George al V-lea) sau pe alte insemne ale Casei Regale.

Diamantele Cullinan taiate din original

Diamantele Cullinan taiate din original

La incoronarea reginei Elisabeta a II-a (1952), piesele au primit denumirea de “Granny’s chips”, in amintirea bunicii ei si sunt prezente actualmente intr-o brosura regala din platina. Dupa primele 3 parti taiate din diamantul original au fost fatetate rectangular, urmatoarele au fost fatetate dupa un tip inovativ la acea vreme, in forma de para. Ulterior, diamantul a fost prezent pe coliere, inele si alte bijuterii cocktail. Ultimul din serie este Cullinan IX, prezent intr-un inel de platina al reginei Marii Britanii.

Asadar, istoria “Stelei Africii” nu a fost atat de tumultoasa ca cea a diamantului Hope, Regent sau Koh-i-Noor, nefiind “plimbat” de la o casa regala la alta. Ce atrage insa este, dupa cum spuneam, unicitatea sa si importanta constant ace i s-a atribuit in randul conducatorilor britanici.

 

 

 

Istoria marilor diamante III – Koh-i-Noor – cel mai celebru diamant al Indiei

Continuam periplul nostru prin istoria diamantelor celebre cu o alta “piesa” de colectie, diamantul Koh-i-Noor. Se spune ca este diamantul cel mai cunoscut care a fost gasit vreodata in India. Acest fapt a fost treptat confirmat de importanta deosebita ce i s-a atribuit, dar si de povestile celor in a caror proprietate s-a aflat. Ne referim aici la reprezentanti ai caselor regale (asa cum era obiceiul cu orice bijuterie de valoare inestimabila). Vietile tumultoase ale acestora, dar si intamplarile mai mult sau mai putin stranii prin care au trecut, i-au facut pe cunoscatori sa incadreze diamantul Koh-i-Noor in categoria celor mai ravnite bijuterii blestemate, alaturi de diamantul Hope. In cultura populara a vremii, se spunea ca cine va “pune mana” pe diamante va stapani lumea. Urmeaza sa vedem daca ipoteza de mai sus s-a si confirmat.

Diamantul original Kooh-i-Noor

Diamantul original Kooh-i-Noor

Interesant este faptul ca Koh-i-Noor nu a fost niciodata vandut, ci a ajuns la proprietarii lui in urma unor jafuri sau crime. Daca nu va spune nimic numele diamantului in limba romana, trebuie sa stici ca denumirea vine din persana si inseamna “munte de lumina”.

Povestea lui incepe in secolul al XIV-lea (nu se stie exact anul), atunci cand mai multi barbati trecuti de varsta a doua ar fi gasit piatra intr-o mina de langa raul Godavari. Prima atestare documentare insa asupra acestui diamant s-a facut in autobiografia primului rege mongol Babur (sau Baber) (1526 – 1530). Sultanul dinastiei mongole l-ar fi furat dupa batalia de la Panipat, in care l-a infrant pe „adversarul” sau Raja Vijramaditya, lasandu-l pe acesta fara comori si declansand totodata blestemul diamantului Koh-i-Noor.

Atat sultanul intemeietor al Imperiului Mogul, cat si predecesorii sai au avut murit apoi in conditii stranii. Se spune ca dupa ce fiul sau, Humayan, s-a imbolnavit de o boala incurabila, Babur s-ar fi rugat la divinitate sa-i crute fiul. Humayan s-a facut bine, dar tatal sau a murit inexplicabil la doar 47 de ani. Moartea sa inexplicabila inca este discutata de catre istorici.

Diamantul Koh-i-Noor,ce cantarea 186 de carate a ajuns asadar in proprietatea lui Humayan. Era atat de valoros ca se spune ca din banii luati de el, s-ar fi hranit intreaga populatie a globului timp de jumatate de zi. La cativa ani distanta, armata lui Humayan este infranta de o armata de 3 ori mai mica, insa el reuseste sa scape, fugind la Teheran, la aliatul sau, printul Persiei, Shah Tamasp. Shah se ofera sa-l ajute sa-si recucereasca imperiul in schimbul pietrei pretioase. Acest lucru s-a si intamplat, confirmand vorba ca cine are diamantul Kah-i-Noor, ori va stapani lumea, ori va fi blestemat. In 1555, cu ajutorul printului persan ce i-a oferit o armata de 12.000 de oameni, reuseste sa-si recucereasca imperiul, insa ofera definitiv la schimb „muntele de lumina”.

Koh-I-Noor

Timp de un deceniu, nu se mai stie nimic de faimoasa bijuterie, aparand in 1665 ca fiind in proprietatea regelui mongol Aurangzeb, ultimul mare imparat din dinastia Mughal, care reuseste sa extinda teritorial imperiul. Dupa moartea sa, diamantul ramane la Delhi, in proprietatea renumitei dinastii.

In anul 1739, imparatul Nadir al Iranului, cucereste si jefuieste Delhi, luand cu el si pretioasa bijuterie. Blestemul diamantului Kah-i-Noor s-a abatut astfel asupra lui, seful garzilor sale omorandu-l in somn. Apoi, timp de 3 generatii, bijuteria s-a aflat in Afganistan, acolo unde a provocat numeroase tragedii. In batalia aceasta acuta pentru castigarea diamantului, primul imparat afgan ce-l detine este orbit de propriul frate, care dupa moartea sa preia si tronul si bogatiile. Lacomia i-a adus insa si acestuia moartea, fiind pus cu picioarele pe carbuni incinsi pentru a dezvalui unde este diamantul.

Ajuns inapoi in India, diamantul este oferit Reginei Victoria, in anul 1850. Se spune insa ca regina nu l-ar fi atins niciodata, de teama blestemului ce putea sa se abata asupra ei. In cele din urma insa, diamantul Koh-i-Noor a fost montat pe coroana Reginei Elisabeta, ultima care l-a purtat.

Coroana Regala Britanica incrustata cu diamantul Koh-i-Noor

Coroana Regala Britanica incrustata cu diamantul Koh-i-Noor

In prezent, cel mai faimos indian se afla in proprietatea familiei regale Windsor si urmeaza sa fie purtat chiar de ducesa de Cambridge, Kate Middleton.

Istoria marilor diamante II – Diamantul “Beau Sancy”

 Avand in plan sa aduc in atentia voastra toate povestile fascinante ale diamantelor si ale posesorilor lor, azi m-am gandit sa scriu un articol referitor la diamantul Beau Sancy. In anul 2012, nestemata de 34,98 de carate a fost scoasa la licitatie cu un pret de pornire de 2,5 milioane de euro de catre casa Sotheby’s Geneva. Castigatorul nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea, insa casa de licitatii a confirmat faptul ca suma platita pentru bijuterie a fost de 5 ori mai mare decat cea evaluativa.

V-am spus toate aceste aspecte pentru ca, evident, imi doresc sa va dezvalui de ce este atat de pretuita aceasta piatra. In primul rand vechimea ii da valoare, exact precum vinului. In al doilea rand, evident, asa cum este clar in cazul fiecarei “comori” este important cine o detine.

Fete regale, ambasadori si marchizi au purtat de-a lungul istoriei de 400 de ani acest diamant. De mentionat este faptul ca initial Beau Sancy avea o greutate de circa 53 de carate, fata de 34, cat a ajuns sa cantareasca in  anii contemporaneitatii.

Denumirea diamantului

Voi incepe povestea cu un aspect important, anume acela ca in ciuda numelui frantuzesc, tara de provenienta a diamantului este India. A atras imediat privirile unui diplomat francez de Sancy, Nicolas Harley, care, impresionat de nuanta sa galbuie si forma de para pe care o avea (fatetare cu totul inovativa in acea perioada), a hotarat sa o cumpere de la un bijutier indian din Constantinopol. De atunci, mai precis din 1593, dateaza prima atestare documentara a pietrei pretioase. Numele a fost astfel asociat inevitabil cu primul proprietar, dandu-i-se numele de „marele Sancy” dupa regiunea unde activa ca diplomat Harley.

Nicolas de Sancey - primul proprietar al "pietrei para"

Nicolas de Sancey – primul proprietar al “pietrei para”

In 1604, bijuteria ii este vanduta lui Henry al IV-lea, ce avea in plan sa-i daruiasca maiestoasa bijuterie de Sancy chiar Caterinei de Medici, drept cadou al mariajului regal. Maria de Medici facea parte din celebra familie De Medici, renumita in intreaga Europa Medievala, pentru eforturile financiare pe care le faceau pentru a sprijini cultura si valorile. Dupa asasinarea lui Henry al IV-lea, Maria este nevoita sa amaneteze diamantul pentru a asigura constructia unei noi armate. Noul posesor al bijuteriei avea sa fie Regele Charles I al Angliei si Irlandei (1625-1649) care l-a daruit de asemenea sotiei sale Maria Henrieta a Frantei.

Din ce puteti observa, diamantul Sancy a fost cadoul cel mai celebru de nunta al familiilor regale, ajungand pe rand, in perioada secolului al XVII-lea cand la regalitatea franceza cand la cea engleza.

Destinatia diamantului a fost adesea nestiuta, iar din acest motiv exista numeroase versiuni ale istoriei bijuteriei „de casa” regala. Se spune ca dupa moartea sa, Henrietta a lasat mostenire diamantul ei preferat, Sancy, casei regale Stewart a Scotiei.

Moneda de schimb intre casele regale

Din prisma conflictelor dese ale perioadei, regii preferau sa vanda bijuteriile, ca mai apoi sa le cumpere, dupa stabilizarea situatiei. Ca sa va faceti o idee, situatia actuala impune ca bancile sa intervina atunci cand moneda nationala scade din diferite motive (razboi sau criza economica).

 Asa a fost si cazul casei Stewart, care, aflata intr-un impas economic a decis sa vanda toate comorile regalitatii, care se spune ca nu au mai fost niciodata rascumparate. In 1701 insa, renumita deja piatra pretioasa ia calea imperiului Prusiei, cumparat fiind de regele Ferdinand I si fiind folosit ca piesa componenta a coroanei regelui. Considerat cea mai valoroasa bijuterie a casei regale din Prusia, marele Sancy a stat o lunga perioada in proprietatea germanilor.

Marele Diamant Sancy atragea prin nuantele sale de galben

Marele Diamant Sancy atragea prin nuantele sale de galben

Dupa acea perioada, numerosi gemologi si istorici sustin variante diferite in ceea ce priveste locatia „pietrei pară”. Unii spun ca Prusia a fost nevoia si ea sa vanda comoara, si ca aceasta ar fi ajuns in mainile reginei Maria Louisa a Spaniei (1790-1792). Ce stim cu siiguranta ca timp de aproape un secol, sclipitoarea piatra s-a aflat in proprietatea casei regale din Germania.

O alta varianta sustine aceeasi detinatie finala a nestematei, anume caa aceasta ar fi luat drumul Spaniei. Istoricii ce sustin aceasta a doua varianta, sunt convinsi ca mineralul s-a perindat pe ruta Anglia-Franta, ajungand de la Maria Henrietta, prin intermediul casei Stewart, chiar la Maria Antoaneta.

Nu putem nega importanta ce i-a fost data acestei bijuterii, cum nu putem nega nici pasiunea Mariei Antoaneta pentru orice mare diamant ce aparea in Europa. Dupa 1800 insa, au mai aparut diamante de acest tip pe „batranul continent”, si destinatia primului a ramas incerca.

Cel mai probabil, prima varianta, in care diamantul original s-a transmis pe calea mostenirii in Prusia este cea mai viabila, avand in vedere ca, fostul detinator al diamantului, cel care l-a si scos la licitatie in 2012, ar fi fost un stra-stra-nepot al regelui Wilhelm al II-lea, ultimul Kaiser al Germaniei (1888-1918).

Wilhelm al II-lea, ultimul rege german ce avea in proprietate diamantul Sancy

Wilhelm al II-lea, ultimul rege german ce avea in proprietate diamantul Sancy

Trecand prin mainile a 4 case regale din Europa, Marele Diamant Sancy, a fost mereu considerat „slabiciunea” cancelariilor occidentale in toata perioada in care s-a aflat in posesia lor, chiar si pana in prezent, daca e sa luam in calcul pretul pe care a fost vandut.

Este a doua poveste din seria istoriei marilor diamante. Vor urma si altele, cu siguranta.

Istoria marilor diamante: Diamantul “Regent”

Din seria “Istoria marilor diamante” – povesti stranii despre diamante, etapa asta voi scrie despre Diamantul Regent, cunoscut mai ales dupa ce unul dintre proprietarii sai a fost renumitul comandant militar al Frantei,  Napoleon Bonaparte. Pentru ca inevitabil, unul dintre factorii care da valoare diamantului il reprezinta proprietarii. Cu cat cel care detine bijuteria este mai cunoscut, cu atat aceasta este mai insemnata si mai pretioasa.

In jurul dimantului s-au construit si purtat povesti  tumultoase, in toate cercurile regale si prin toate mainile proprietarilor excentrici prin care a trecut. Povestea a pornit la inceputul anilor 1700, atunci cand se spune ca un sclav ce lucra la o mina din India ar fi gasit un diamant de o stralucire nemaivazuta. Intuind valoarea pe care ar putea-o avea mineralul si faptul ca l-ar putea elibera din „pestera diamantelor”, acesta a hotarat sa-l ascunda sub un bandaj de pe corp si sa incerce „evadarea”. S-a rugat asadar de un capitan de vas sa-l ajute sa scape, ducand-ul in alta tara. In schimb, marinarul ar fi urmat sa primeasca pretioasa bijuterie.

Noul diamant “Regent” a preluat numele proprietarului sau – Pitt

Acesta a acceptat, dar imediat ce schimbul a fost facut, navigatorul englez l-a aruncat pe sclav peste bord. Apoi, ramas in posesia bijuteriei, a  hotarat sa o vanda catre primul sau proprietar celebru, Thomas Pitt, conducatorul cetatii St. George de langa Mumbay, care se spune ca ar fi dat pe atunci aproximativ 25.000 de lire (bani care cu siguranta s-ar fi tradus azi in sute sau chiar milioane). Suma obtinuta din vanzarea diamantului se spune ca ar fi cheltuit-o pentru a-si satisface placerile trupesti, iar odata ramas fara bani s-ar fi sinucis.

In tot acest timp, detinatorul diamantului Pitt ar fi comandat slefuirea lui, avand in plan la randul sau sa vanda diamantul, de data aceasta cu o suma substantial mai mare. De la greutatea initiala de 410 carate, prin slefuire piatra urma sa piarda peste 50% din greutate.

Slefuirea pietrei a durat doi ani, deoarece guvernatorul ceruse ca mineralul sa semene cu o perna. Diamantul personalizat a preluat astfel un nume, diamantul Pitt. Sunteti curiosi de unde vine numele de Regent? De la faptul ca ar fi trecut prin cele mai multe maini cu „sange albastru” dintre toate bijuteriile din lume. Deci banuiti care a fost destinatia finala, nu? Evident, o fața regala, in persoana ducelui de Orleans, ce-l cumparase special pentru a-l darui regelui Ludovic al XV-lea. Bijuteria a fost folosita la faurirea coroanei celui ce avea sa fie declarat „cel mai iubit” rege al Frantei si care va domni peste 50 de ani, intre 1722-1775. Se spune ca aceasta coroana ar fi fost purtata si de celebra Maria Antoaneta. Suma pe care guvernatorul din India a primit-o a meritat efortul slefuirii: aproape 4 milioane de franci.

rege

Napoleon Bonaparte a folosit diamantul pentru faimoasa sa sabie

In timpul escaladarii conflictelor din perioada Revolutiei Franceze, 1792, bijuteriile Coroanei au fost furate. Neobisnuit a fost faptul ca o scrisoare lasata anonima la Palat specifica exact locul unde se aflau o parte dintre nestemate. In final ele au fost recuperate dintr-un loc subteran de pe strada Champ-Elysees. De aici incepe povestea si mai interesanta a diamantului Regent. Inainte de a deveni Consul al Frantei (1799-1804), Napoleon a hotarat sa amaneteze o parte dintre comorile Republicii, motivand ca are nevoie de bani pentru armata. Printre comori se afla si diamantul cu pricina, vandut unui bancher din Berlin. Dupa ce a reusit lovitura de stat din 1799, Napoleon a rascumparat comoara si a folosit chiar „Regentul” pe care l-a pus la manerul sabiei sale.

napoleon and his diamond sword

Napoleon si sabia sa cu diamant Regent

Imediat dupa ce marele comandant al Frantei a fost condamnat la exil, acesta a lasat „pe mainile” sotiei sale, Marie Louise, Ducesa de Austria, comorile Frantei. Aceasta s-a mutat inapoi in Austria, iar diamantul familiilor regale a ajuns la regele Francis I al Austriei, care l-a restituit Frantei.

Regentul a fost apreciat si purtat peste tot si de catre Carol al X-lea, ce i-a urmat lui Napoleon la conducere. Acesta a decis insa sa fuga cu el atunci cand s-a refugiat, dar o unitate militara l-a gasit si a trimis diamantul inapoi in capitala.

Diamantul a fost considerat extrem de valoros si de catre urmasul pe tron al lui Carol al X-lea, Napoleon al III-lea (1848-1852), nepot de frate al marelui Napoleon, ce l-a daruit sotiei sale. Aceasta l-a ferit din mainile dusmanilor, ce in acea perioada pusesera stapanire pe o mare parte a comorii franceze.

In anul 1886, o mare parte a tezaurului Frantei a fost vandut din cauza datoriilor enorme pe care le inregistra tara. Regentul insa a fost pastrat in patrimoniul de stat si a fost expus la muzeul Luvru pana in cel de-al doilea razboi mondial, cand armata germana a cucerit Parisul.

Coroana Franceza si diamantul Regent

Coroana Franceza si diamantul Regent

Diamantul a fost atunci ascuns de nemti si expus cativa ani mai tarziu in acelasi loc. Astazi se gaseste la muzeul Apollon din cadrul aceluiasi muzeu celebru.

Asadar, consider ca povestea diamantului Regent a coincis cu cea mai tumultoasa perioada din istoria Frantei, trecand treptat prin mana tuturor conducatorilor Frantei din secolul al XIX-lea si fiind apreciat asa cum niciodata casa regala din „hexagon” n-a mai apreciat vreunul.

Blestemul diamantului Hope

Dintotdeauna pietrelor pretioase le-au fost atribuite puteri vindecatoare sau magice, ori au fost asociate cu anumite aspecte ale vietii spirituale. Asta deoarece oamenilor din evul mediu, le era imposibil sa-si explice fenomene naturale, spirituale sau cotidiene. Din acest motiv s-au creat superstitii care dateaza de mii de ani. In zilele noastre, spunem ca orice forma de superstitie este o incercare de a a te eluda de responsabilitati.

Oamenii au vazut mereu in pietrele pretioase obiecte ale superstitiilor. Forma, culoarea sau important ce le era oferita si mai ales faptul ca nu erau accesibile tuturor, ii face ape oameni sa creada ca ele au puteri divine. Este astfel de inteles de ce, mii de ani, nobilii si nu numai, s-au folosit de pietre pretioase ca amulet sau talismane.

Astazi va voi spune povestea celui mai valoros diamant din lume, dar sic el mai controversat – diamantul albastru sau HOPE. Aceasta bijuterie atat de ravnita in toata lumea, a dat mereu motive superstiosilor sa o considere blestemata, avand in vedere tragediile care s-au abatut asupra posesorilor  pietrei albastre.

Diamantul HOPE la Muzeul din Washington DC

Diamantul HOPE la Muzeul din Washington DC

De valoarea sa nu s-au putut bucura proprietarii, superstiosii considerand ca este un diamant “de neatins” si care pedepseste “lacomia”.

Diamantul Hope a fost descoperit in 1642 de catre bijutierul francez Jean Baptiste Tavernier, in mina Golconda din India. Era putin atipic pentru un diamant Hope,  fiind mult mai lat fata de cum ne este noua prezentat de doua secole incoace. Francezul a cumparat piatra pretioasa pentru o suma modica, aducand-o pe Batranul Continent, Europa.  Bijuteria le-a luat rapid ochii nobililor europeni, ajungand sa fie cumparata chiar de catre Casa Regala Franceza, in anul 1668. Nu se stie cat a castigat acesta in urma tranzactiei facute, dar se vorbeste de sume fabuloase, de ordinal zecilor de milioane de dolari (daca ar fi sa cuantificam in bani actuali). Tavernier nu s-a oprit insa aici, pornind in noi expeditii in India, pentru a gasi si alte diamante albastre. Coincidenta sau nu, lacomia i-a adus si moartea, el fiind atacat si omorat de o haita de caini, chiar in apropiere de zona unde gasise valoroasa bijuterie.

Exista numeroase variante despre descoperirea diamantului HOPE. Una dintre ele este sustinuta de superstiosii care cred ca defaptpiatra nu a fost gasita intr-o mina, ci ca defapt ar fi fost gasita pentru prima oara de un preot intr-un temple al zeitei hinduse Sita, zeita bogatiei, o zeitate cunoscuta pentru spiritual sau razbunator. Diamantul a mai fost numit si “Ochiul lui Sita”, deoarece se spune ca ar fi tinut loc de ochi in acel templu de unde a fost furat. Se spune ca dupa acel moment, preotul  si-ar fi destainuit fapta, adanc cuprins de remuscari. Pentru fapta sa a fost pedepsit si inchis intr-o celula cu 100 de serpi.

Dupa cum vedem, se fac multe presupuneri legate de momentul ce precede intrarea lui in posesia Casei Regale Franceze. Ce este clar insa, este faptul ca, fie si luand in calcul marje marjele mari de eroare ale “povestilor”, diamantul Hope chiar a adus cu sine mai multa suferinta decat viata buna celor care l-au putut avea. Este probabil singurul despre care nu poti spune cu sigurata ca esti norocos ca-l ai. Dar sa continuam din momentul in care el a ajuns in proprietatea francezilor.

Istoria purtarii diamantului Hope la Casa Regala este de asemenea foarte controversata, blestemul pietrei fiind asociat cu unele momente esentiale din istoria Frantei. Mai intai, primul purtator, Ludovic al XIV-lea, a  fost dezaprobat si blestemat de francezi din cauza saraciei in care-i adusese, desi monarhia cheltuia sume colosale pentru bunul plac. Apoi, bijuteria a revenit succesorului sau, Ludovic al XVI si Mariei Antoaneta, ambii condamnati la moarte prin ghilotinare, in 1793. Tot in acea perioada, diamantul, purtat uneori si de amanta regelui Ludovic al XVI-lea, i-a adus si acesteia un sfarsit infiorator. Refuzand sa depuna marturie impotriva regelui, Lamballe a fost data multimii, care a abuzat-o si omorat-o. Apoi, i-a fost taiat capul si expus public, oamenii fiind indemnati sa cinsteasca pentru caderea monarhiei.

O lunga perioada dupa condamnarea la moarte a regelui francez, nu s-a mai mai auzit nimic despre diamantul albastru si nici nu s-a mai vazut vreunul, pana cand el a fost observat unul asemanator la gatul reginei Spaniei, Mariei Louisa. Superstiile se respecta si in acest caz, regina fiind exilata si murind mai apoi de cancer la san. Inainte de a muri, ea i-a dat diamantul unui bijutier olandez, pentru a-I face o noua setare. Insa aura de lacomie din jurul pietrei albastre a cuprins si familia lui Wilhellm Falls. Bijuteria a fost furata de catre fiul sau si vanduta casei Regale Engleze. Dupa ce a vandut diamantul, fiul bijutierului s-a sinucis, cuprins de remuscari.

Abia la inceputul secolului al XIX-lea bijuteria albastra a primit numele de HOPE, pe care-l poarta pana astazi.  Numele provine de la unul dintre proprietarii celebrii, bancherul Henry Philip Hope, care o cumparase pentru a i-o darui fiului sau. Deloc legenda este faptul ca, coincidenta sau nu, la o zi dupa ce l-a primit a fost impuscat la o partida de vanatoare si i-a fost amputat un picior. Povestea spune ca in doar cativa ani, el a ajuns falit, fiind nevoit sa “scape” de diamant.

De-a lungul timpului, numeroase persoane cu functii au intrat in posesia diamantului. O intamplare nefericita, care este cat se poate de reala, este cea in care sultanul Hamid Abdul al II-lea, care a domnit peste 33 de ani in Imperiul Otoman, a fost dat jos de pe tron la doar jumatate de an dupa ce a cumparat diamantul Hope, in urma unei revolte a populatiei.

Ulteorior, diamantul a ajuns la bijutierul celebru Pierre Cartier, care l-a vandut la randul sau miliardarului Edward Beal McLean, in anul 1912. Ghinioanele s-au tinut lant de familia americanului, murindu-i mama, apoi cei doi fii, unul intr-un accident rutier, altul sinucigandu-se.

Sotia miliardarului Mc Lean purtand diamantul HOPE

Sotia miliardarului Mc Lean purtand diamantul HOPE

In cele din urma, avocatul familiei a vandut bijuterie altui miliardar, care a donat-o in final Muzeului Smithsonian din Washington, in 1958. Piatra se afla si acum in acest loc, stand la loc sigur de toti proprietarii atinsi de blestemul ei.

Numeroase persoane importante au pus mana de-a lungul timpului pe piatra blestemata, fiind atrasi definitiv de aspectul, valoare si statutul pe care ti-l dadea. Clar este ca in spatele ghinionului adus, nu poate fi intotdeauna numai o superstitie. Dovada este faptul ca el nu a mai fost “dorit” de altcineva, cel putin nu in mod oficial, dup ace a ajuns la muzeul din Washington DC.

Setarea diamantelor

Setarea diamantelor reprezinta modul in care au fost ele asezate si/sau montate. Subiectul este necunoscut pentru majoritatea dintre noi, insa pentru bijutieri acest aspect are o importanta deosebita. Setarea este cea care da valoarea finala atat cea estetica si cea financiara a inelului cu diamante. In general oamenii nu prea iau in seama aceste caracteristici tehnice, din simplu motiv ca ei primesc produsul finit. Intentia mea de cand am pornit acest blog a fost de a afla impreuna cu voi si de a share-ui informatii care sa va ajute sa aveti o perspectiva mai ampla asupra bijuteriilor. De aceea mi-am propus sa scriu un articol despre tipurile de setari ale diamantelor.

Setarea unui diamant este parte integranta a diamantului in ansamblu. I se acorda foarte multa importanta, deoarece este cea care stabileste, in functie de modul ales, daca diamantul este cel scos in evidenta sau inelul in totalitate. Forma si stilul sau depind in mod direct de procedeul de montare. De asemenea setarea ne spune multe despre cat de puternica este prinderea pietrei de inel. Altfel spus, anumite setari favorizeaza o prindere mai buna a diamantului. Nu in ultimul rand, trebuie stiut ca  lumina pe care “o primeste” diamantul poate fi influentata decisiv de modul in care este montat.

Setare tip Gheare

Este cea mai cunoscuta si utilizata forma de setare, pentru ca permite patrunderea unei cantitati mari de lumina din toate unghiurile, ceea ce face ca diamantul sa para mai masiv si mai stralucitor. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceasta setare este compusa din gheare metalice foarte mici care permit „securizarea” diamantului, facandul in acelasi timp si foarte vizibil. Aceasta setare este utilizata in cele mai multe cazuri pentru inelele de logodna “Solitaire”, inele clasice, ce se evidentiaza prin simplitate, eleganta si bun-gust.

Setare tip gheare

Setare tip gheare – model inel 4 gheare

Setarea Rub-Over/Bezel

Stilul rub-over sau bezel utilizeaza un invelis de metal ce inconjoara complet diamantul. Acest tip de setare protejeaza marginile diamantului tinandu-l in siguranta. Este ideal pentru cei cu un stil de viata activ, minimizand astfel riscul de a zgaria. Atunci cand o piatra este asezata in stilul rub-over, metalul este impins peste marginile de piatra. Cu un bezel set metalul inrameaza pur si simplu piatra, spre deosebire de a fi frecat peste margini. Prin ambele setari diamantele au un aspect curat si minimalist.

rubb

Setare tip Rub-Over – diamant invelit

Setare Invisible

Acest tip de setare va da impresia ca aveti un diamant mai mare, deoarece este alcatuit dintr-un grup de diamante mici. Pietrele sunt montate una langa creeaza o suprafata solida de diamante fara a avea metal intre ele. Aceasta metoda aseaza intr-un cadru metalic toate diamantele mici, oferind impresia de diamant masiv. Se foloseste foarte des si la cerceii cu diamant.

invisible

Cercei cu setare invizibila

Setare tip bara

Aceasta tehnica utilizeaza placi metalice intre diamante pana in varful acestora, placile fiind vizibile. Astfel, setarea tip bara separa verticat diamantele intre ele. Reprezinta una dintre cele mai sigure tipuri de montaj.

Setare tip bara

Setare de tip bara

Setare tip canal

Este asemanatoare cu cea de tip bara, numai ca se foloseste doar de doua placi verticale, atasate de o parte si de alta a diamantului pentru a-l securiza. Este folosita cel mai adesea pentru diamantele Eternity si Semi-Eternity despre care v-am vorbit. Spre deosebire de „bara”, aceast montaj nu separa diamantele intre ele, ci doar le aseaza intr-un cadru metalic, conferind eleganta si dand „continuitate” sirului de pietre pretioase.

Setare tip canal

Setare de tip canal cu 2 bare metalice in lateral

Setarea tip pavaj

Cu siguranta cea mai spectaculoasa dintre montari, setarea de tip pavaj foloseste numeroase diamante mici, pe care le plaseaza foarte aproape unele de altele. Este denumit asa deoarece seamana cu o strada pavata minutios. Fiecare dintre diamante este amplasat intr-o mica gaura, „forata” special pentru el in trunchiul inelului. Este cea mai dificil de realizat, avand si un pret pe masura, insa va face indiscutabil remarcata orice femeie, pe orice covor, fie el cel de acasa, fie cel rosu.

Setare tip pavaj

Setare tip pavaj


Setare tip graunte

Setarea tip graunte este asemanatoare cu setarea pavata, diferenta fiind ca pietrele nu sunt “pavate” pe suprafata de metal. Ele sunt asezate intr-un sant metalic pe un singur rand.

Setare tip graunte

Setare tip graunte

Setarea tensionata

Aceasta setare utilizeaza presiunea metalului de pe trunchi ca sa tina piatra „pe loc”, intre doua capete deschise ale metalului de montare. Metalul prinde diamantul de brau pe fiecare parte si foloseste  un bezel pentru o protectie in plus. Aceasta tehnica suspenda piatra in trunchi si este o setare populara si  moderna pe care o vedem din ce in ce mai des.

Setare tip tensionat

Setare tip tensionat