Din seria “Istoria marilor diamante” – povesti stranii despre diamante, etapa asta voi scrie despre Diamantul Regent, cunoscut mai ales dupa ce unul dintre proprietarii sai a fost renumitul comandant militar al Frantei,  Napoleon Bonaparte. Pentru ca inevitabil, unul dintre factorii care da valoare diamantului il reprezinta proprietarii. Cu cat cel care detine bijuteria este mai cunoscut, cu atat aceasta este mai insemnata si mai pretioasa.

In jurul dimantului s-au construit si purtat povesti  tumultoase, in toate cercurile regale si prin toate mainile proprietarilor excentrici prin care a trecut. Povestea a pornit la inceputul anilor 1700, atunci cand se spune ca un sclav ce lucra la o mina din India ar fi gasit un diamant de o stralucire nemaivazuta. Intuind valoarea pe care ar putea-o avea mineralul si faptul ca l-ar putea elibera din „pestera diamantelor”, acesta a hotarat sa-l ascunda sub un bandaj de pe corp si sa incerce „evadarea”. S-a rugat asadar de un capitan de vas sa-l ajute sa scape, ducand-ul in alta tara. In schimb, marinarul ar fi urmat sa primeasca pretioasa bijuterie.

Noul diamant “Regent” a preluat numele proprietarului sau – Pitt

Acesta a acceptat, dar imediat ce schimbul a fost facut, navigatorul englez l-a aruncat pe sclav peste bord. Apoi, ramas in posesia bijuteriei, a  hotarat sa o vanda catre primul sau proprietar celebru, Thomas Pitt, conducatorul cetatii St. George de langa Mumbay, care se spune ca ar fi dat pe atunci aproximativ 25.000 de lire (bani care cu siguranta s-ar fi tradus azi in sute sau chiar milioane). Suma obtinuta din vanzarea diamantului se spune ca ar fi cheltuit-o pentru a-si satisface placerile trupesti, iar odata ramas fara bani s-ar fi sinucis.

In tot acest timp, detinatorul diamantului Pitt ar fi comandat slefuirea lui, avand in plan la randul sau sa vanda diamantul, de data aceasta cu o suma substantial mai mare. De la greutatea initiala de 410 carate, prin slefuire piatra urma sa piarda peste 50% din greutate.

Slefuirea pietrei a durat doi ani, deoarece guvernatorul ceruse ca mineralul sa semene cu o perna. Diamantul personalizat a preluat astfel un nume, diamantul Pitt. Sunteti curiosi de unde vine numele de Regent? De la faptul ca ar fi trecut prin cele mai multe maini cu „sange albastru” dintre toate bijuteriile din lume. Deci banuiti care a fost destinatia finala, nu? Evident, o fața regala, in persoana ducelui de Orleans, ce-l cumparase special pentru a-l darui regelui Ludovic al XV-lea. Bijuteria a fost folosita la faurirea coroanei celui ce avea sa fie declarat „cel mai iubit” rege al Frantei si care va domni peste 50 de ani, intre 1722-1775. Se spune ca aceasta coroana ar fi fost purtata si de celebra Maria Antoaneta. Suma pe care guvernatorul din India a primit-o a meritat efortul slefuirii: aproape 4 milioane de franci.

Napoleon Bonaparte a folosit diamantul pentru faimoasa sa sabie

In timpul escaladarii conflictelor din perioada Revolutiei Franceze, 1792, bijuteriile Coroanei au fost furate. Neobisnuit a fost faptul ca o scrisoare lasata anonima la Palat specifica exact locul unde se aflau o parte dintre nestemate. In final ele au fost recuperate dintr-un loc subteran de pe strada Champ-Elysees. De aici incepe povestea si mai interesanta a diamantului Regent. Inainte de a deveni Consul al Frantei (1799-1804), Napoleon a hotarat sa amaneteze o parte dintre comorile Republicii, motivand ca are nevoie de bani pentru armata. Printre comori se afla si diamantul cu pricina, vandut unui bancher din Berlin. Dupa ce a reusit lovitura de stat din 1799, Napoleon a rascumparat comoara si a folosit chiar „Regentul” pe care l-a pus la manerul sabiei sale.

Napoleon si sabia sa cu diamant Regent

Imediat dupa ce marele comandant al Frantei a fost condamnat la exil, acesta a lasat „pe mainile” sotiei sale, Marie Louise, Ducesa de Austria, comorile Frantei. Aceasta s-a mutat inapoi in Austria, iar diamantul familiilor regale a ajuns la regele Francis I al Austriei, care l-a restituit Frantei.

Regentul a fost apreciat si purtat peste tot si de catre Carol al X-lea, ce i-a urmat lui Napoleon la conducere. Acesta a decis insa sa fuga cu el atunci cand s-a refugiat, dar o unitate militara l-a gasit si a trimis diamantul inapoi in capitala.

Diamantul a fost considerat extrem de valoros si de catre urmasul pe tron al lui Carol al X-lea, Napoleon al III-lea (1848-1852), nepot de frate al marelui Napoleon, ce l-a daruit sotiei sale. Aceasta l-a ferit din mainile dusmanilor, ce in acea perioada pusesera stapanire pe o mare parte a comorii franceze.

In anul 1886, o mare parte a tezaurului Frantei a fost vandut din cauza datoriilor enorme pe care le inregistra tara. Regentul insa a fost pastrat in patrimoniul de stat si a fost expus la muzeul Luvru pana in cel de-al doilea razboi mondial, cand armata germana a cucerit Parisul.

Coroana Franceza si diamantul Regent

Diamantul a fost atunci ascuns de nemti si expus cativa ani mai tarziu in acelasi loc. Astazi se gaseste la muzeul Apollon din cadrul aceluiasi muzeu celebru.

Asadar, consider ca povestea diamantului Regent a coincis cu cea mai tumultoasa perioada din istoria Frantei, trecand treptat prin mana tuturor conducatorilor Frantei din secolul al XIX-lea si fiind apreciat asa cum niciodata casa regala din „hexagon” n-a mai apreciat vreunul.