Avand in plan sa aduc in atentia voastra toate povestile fascinante ale diamantelor si ale posesorilor lor, azi m-am gandit sa scriu un articol referitor la diamantul Beau Sancy. In anul 2012, nestemata de 34,98 de carate a fost scoasa la licitatie cu un pret de pornire de 2,5 milioane de euro de catre casa Sotheby’s Geneva. Castigatorul nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea, insa casa de licitatii a confirmat faptul ca suma platita pentru bijuterie a fost de 5 ori mai mare decat cea evaluativa.

V-am spus toate aceste aspecte pentru ca, evident, imi doresc sa va dezvalui de ce este atat de pretuita aceasta piatra. In primul rand vechimea ii da valoare, exact precum vinului. In al doilea rand, evident, asa cum este clar in cazul fiecarei “comori” este important cine o detine.

Fete regale, ambasadori si marchizi au purtat de-a lungul istoriei de 400 de ani acest diamant. De mentionat este faptul ca initial Beau Sancy avea o greutate de circa 53 de carate, fata de 34, cat a ajuns sa cantareasca in  anii contemporaneitatii.

Denumirea diamantului

Voi incepe povestea cu un aspect important, anume acela ca in ciuda numelui frantuzesc, tara de provenienta a diamantului este India. A atras imediat privirile unui diplomat francez de Sancy, Nicolas Harley, care, impresionat de nuanta sa galbuie si forma de para pe care o avea (fatetare cu totul inovativa in acea perioada), a hotarat sa o cumpere de la un bijutier indian din Constantinopol. De atunci, mai precis din 1593, dateaza prima atestare documentara a pietrei pretioase. Numele a fost astfel asociat inevitabil cu primul proprietar, dandu-i-se numele de „marele Sancy” dupa regiunea unde activa ca diplomat Harley.

Nicolas de Sancey – primul proprietar al “pietrei para”

In 1604, bijuteria ii este vanduta lui Henry al IV-lea, ce avea in plan sa-i daruiasca maiestoasa bijuterie de Sancy chiar Caterinei de Medici, drept cadou al mariajului regal. Maria de Medici facea parte din celebra familie De Medici, renumita in intreaga Europa Medievala, pentru eforturile financiare pe care le faceau pentru a sprijini cultura si valorile. Dupa asasinarea lui Henry al IV-lea, Maria este nevoita sa amaneteze diamantul pentru a asigura constructia unei noi armate. Noul posesor al bijuteriei avea sa fie Regele Charles I al Angliei si Irlandei (1625-1649) care l-a daruit de asemenea sotiei sale Maria Henrieta a Frantei.

Din ce puteti observa, diamantul Sancy a fost cadoul cel mai celebru de nunta al familiilor regale, ajungand pe rand, in perioada secolului al XVII-lea cand la regalitatea franceza cand la cea engleza.

Destinatia diamantului a fost adesea nestiuta, iar din acest motiv exista numeroase versiuni ale istoriei bijuteriei „de casa” regala. Se spune ca dupa moartea sa, Henrietta a lasat mostenire diamantul ei preferat, Sancy, casei regale Stewart a Scotiei.

Moneda de schimb intre casele regale

Din prisma conflictelor dese ale perioadei, regii preferau sa vanda bijuteriile, ca mai apoi sa le cumpere, dupa stabilizarea situatiei. Ca sa va faceti o idee, situatia actuala impune ca bancile sa intervina atunci cand moneda nationala scade din diferite motive (razboi sau criza economica).

 Asa a fost si cazul casei Stewart, care, aflata intr-un impas economic a decis sa vanda toate comorile regalitatii, care se spune ca nu au mai fost niciodata rascumparate. In 1701 insa, renumita deja piatra pretioasa ia calea imperiului Prusiei, cumparat fiind de regele Ferdinand I si fiind folosit ca piesa componenta a coroanei regelui. Considerat cea mai valoroasa bijuterie a casei regale din Prusia, marele Sancy a stat o lunga perioada in proprietatea germanilor.

Marele Diamant Sancy atragea prin nuantele sale de galben

Dupa acea perioada, numerosi gemologi si istorici sustin variante diferite in ceea ce priveste locatia „pietrei pară”. Unii spun ca Prusia a fost nevoia si ea sa vanda comoara, si ca aceasta ar fi ajuns in mainile reginei Maria Louisa a Spaniei (1790-1792). Ce stim cu siiguranta ca timp de aproape un secol, sclipitoarea piatra s-a aflat in proprietatea casei regale din Germania.

O alta varianta sustine aceeasi detinatie finala a nestematei, anume caa aceasta ar fi luat drumul Spaniei. Istoricii ce sustin aceasta a doua varianta, sunt convinsi ca mineralul s-a perindat pe ruta Anglia-Franta, ajungand de la Maria Henrietta, prin intermediul casei Stewart, chiar la Maria Antoaneta.

Nu putem nega importanta ce i-a fost data acestei bijuterii, cum nu putem nega nici pasiunea Mariei Antoaneta pentru orice mare diamant ce aparea in Europa. Dupa 1800 insa, au mai aparut diamante de acest tip pe „batranul continent”, si destinatia primului a ramas incerca.

Cel mai probabil, prima varianta, in care diamantul original s-a transmis pe calea mostenirii in Prusia este cea mai viabila, avand in vedere ca, fostul detinator al diamantului, cel care l-a si scos la licitatie in 2012, ar fi fost un stra-stra-nepot al regelui Wilhelm al II-lea, ultimul Kaiser al Germaniei (1888-1918).

Wilhelm al II-lea, ultimul rege german ce avea in proprietate diamantul Sancy

Trecand prin mainile a 4 case regale din Europa, Marele Diamant Sancy, a fost mereu considerat „slabiciunea” cancelariilor occidentale in toata perioada in care s-a aflat in posesia lor, chiar si pana in prezent, daca e sa luam in calcul pretul pe care a fost vandut.

Este a doua poveste din seria istoriei marilor diamante. Vor urma si altele, cu siguranta.