Darya-i-Nur sau “Oceanul de lumina”, este unul dintre cele mai mari diamante din lume si cel mai mare dintre diamantele de culoare roz descoperit vreodata. Este, alaturi de Kooh-i-Noor, cel mai important diamant al Asiei.
darya-i-noor – cel mai mare diamant roz din lume
Darya-i-Noor a fost descoperit in 1739, intr-o mina din Andhra Pradesh, unul dintre statele Indiei si a intrat direct in posesia faimoasei dinastii Moghul si apartinand primului imparat al dinastiei, Mohammed Moghul.
In acelasi an, imparatul Nader Shash al Persiei a invadat nordul Indiei, ocupand capitala Delhi si omorand o mare parte din locuitorii orasului. Toate comorile orasului au fost predate, intrand astfel in posesia conducatorului iranian. In 1741, Nader a fost asasinat, iar nepotul sau, ce i-a urmat la tron, a intrat in posesia celor mai valoroase diamante ale Indiei: Darya-i-Noor si Kooh-i-Noor. S-a transmis apoi din generatie in stare bruta, din generatie pe linie regala, pana in anul 1831.
Conducatorul de atunci, Nasser-ed-Din, a comandat slefuirea pietrei si a montat-o intr-o rama, intr-un ornament ce reprezinta pana astazi o emblema a Iranului. Slefuirea pietrei a durat peste un an, in urma procesului, bijuteria pierzand peste 50% din cantitate. Diamantul, ce cantarea 182 de carate dupa slefuire a fost montat intr-o rama elaborata si extreme de pretioasa, ce continea 457 de diamante si 4 rubine, toate incadrate intr-o rama din aur masiv. Valoarea pe care o are acum ornamental nu a fost estimate, considerandu-se “de nepretuit”.
O disputa intre casa regala britanica si iraniana, a facut si mai celebra bijuteria. Cercetatorii englezi de la jumatatea secolului al XIX-lea, sustin ca defapt bijuteria ar fi fost cumparata de catre East India Company si expusa in muzeul din Crystal Palace, Londra, in anul 1851, insa oficialii iranieni ai Bancii Centrale Iraniene de la Teheran, sustin ca defapt bijuteriile Coroanei Regale nu ar fi parasit niciodata tara.
In anul 1906, dupa ce conducatorul iranian Mohammed Ali a fost invis de catre oponentii constitutionalisti, acesta a fugit din tara cu o parte din tezaurul tarii (printre care si diamantul Darya-i-Nur), cerand azil politic in Rusia. Astfel, faimoasele bijuterii ale Persiei au ajuns in proprietatea sa personala. Pana la urma, ca rezultat al numeroaselor eforturi facute de catre constitutionalistii din India, comoara castigata in lupta de catre Nader al Persiei a fost adusa inapoi in tara de origine.
In anul 1965, ca urmare a unor studii facute asupra diamantului de catre o echipa de bijutieri canadieni, se crede ca defapt Darya-i-Nur a facut parte din “Marea Tableta de Diamant”, din care mai facea parte si ald diamante cunoscut Noor-ul-ain, de 60 de carate.
Pe parcursul secolului trecut, diamantul emblema a putut fi observat de catre toti marii conducatori si mostenitori ai lumii, ca pe un mare obiectiv turistic al Iranului. El se afla acum in proprietatea Bancii Centrale din Teheran.
De-a lungul timpului s-au facut numeroase speculatii privitoare la originea, greutatea, posesia si valoarea diamantului, insa acest lucru este normal atunci cand vorbim despre o bijuterie de o asemenea valoare. Ce este incontestabil este faptul ca lui Darya-i-Noor, asemenea lui Kooh-i-Noor i-au fost atribuite o valoare deosebita, drept pentru care ele continua sa ramana nepretuite.