Safirul Reginei Maria al Romaniei – cel mai mare safir taiat vreodata

Vom vorbi putin si despre “tezaurul” nostru, al Romaniei, asta pentru ca avem si noi cu ce ne lauda. Tezaurul monarhiei Hohenzollern cuprinde si bijuteriile casei regale, cele ale reginelor Elisabeta (sotia lui Carol I) si Maria (sotia lui Ferdinand I).

Discutam insa doar despre una dintre ele, Regina Maria si mai precis despre povestea diamantului sau celebru, un safir de aproximativ 479 de carate, simbol al coroanei regale si cel mai mare safir fatetat vreodata.

Maria, printesa a Marii Britanii si nepoata Reginei Victoria, era dintr-o familie celebra, tatal sau fiind duce de Edinburg, iar mama, singura fica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. In anul 1892, ea s-a casatorit cu principele mostenitor al tronului Romaniei, Ferdinand I, nepotul regelui Carol I. Treptat, ea a devenit un adevarat ambassador al Romaniei in Marea Britanie, intarind decisiv relatiile bilaterale dintre cele doua state. Ce remarca istoria despre ea este faptul ca s-a opus intrarii Romaniei in Razboi si ca a activat ca “sora medicala” dupa bataliile de la Marasesti, Marasti si Oituz (1917), fiind supranumita in popor “Mama Ranitilor”. A fost asadar foarte iubita de popor, alaturi, evident, de Ferdinand I, regele in timpul caruia s-a infaptuit Marea Unire din 1918.

Dupa o scurta lectie de istorie, in care v-am prezentat background-ul reginei Maria a Romaniei si prin ce s-a facut remarcata in timpul domniei din tara noastra, voi trece la subiectul cu adevarat de interes, bijuteria cea mai de pret a Casei Regale Romanesti: Safirul.

Diamantele si perlele faceau parte din pasiunile reginei. Acest lucru devine evident daca este sa aruncam o privire asupra Coroanei al carei design ea insasi l-a gandit. Semnul regal reflecta sensibilitatea sa si puterea de a aprecia frumosul: opal, ametist, granat, cristale toate se regaseau in componenta acesteia. Spicul de grau, forma ovala si cele doua pandantive laterale, au fost de asemenea elemente de inspiratie bizantina pe care ea le-a considerat esentiale, declarand chiar public faptul ca nu-si doreste sa fie o regina moderna, ci doar sa pastreze din traditii.

In afara de piesa de rezistenta, Regina Maria mai avea peste 400 de bijuterii, mostenite sau cumparate de la marile firme de bijuterii ale vremii. Asa s-a intamplat si cu celebrul safir. Initial, el a facut parte din colectia celebra a casei de bijuterii Cartier, din 1910, fiind montat intr-o caseta de platina cu motive florale si 3 gherute incrustate cu diamante.

Safirul Cartier in 1910 - montaj cu 3 gherute

Safirul Cartier in 1910 – montaj cu 3 gherute

 

Ulterior, acelasi diamante a fost folosit in componenta unui colier incrustat cu diamante, a carui frumusete a facut incojurul lumii. Expus in anul 1919 la un salon din Spania, acesta a fost admirat de numeroase regine, printre care si cea a Romaniei. In anul 1921, regele Ferdinand l-a cumparat direct de la Cartier, contra sumei de 1.375.000 de franci, platiti in patru rate, pana in anul 1924. A fost o investitie imensa pentru o bijuterie la acea vreme, fiind de altfel, dupa cum spuneam, si cel mai mare safir din lume, de 479 de carate. Devenise deja cunoscut bunul-gust al Mariei si simpatia ei pentru astfel de bijuterii.

Un an mai tarziu, in 1922, regina a purtat faimosul colier la incoronarea Regelui Ferdinand I ca Rege al Romaniei Mari. A fost cu siguranta momentul de glorie al dinastiei de Hohenzollern, sarbatorit asa cum se cuvine de catre reprezentantii casei regale. Numerosi portretisti au descris apoi aspectul reginei Maria la acel eveniment, scotand bine-nteles in evidenta colierul remarcabil cu safir.

Coroana Reginei Maria la evenimentul de incoronare

Coroana Reginei Maria la evenimentul de incoronare

Este evident faptul ca Regina Maria i-a acordat safirului de 479 de carate o importanta deosebita. In testamentul sau din 1926, o sectiune speciala prevedea faptul ca bijuteria va fi lasata mostenire Elenei (soția lui Carol al II-lea), pentru a fi data mai departe regelui Mihai, atunci cand se va casatori.

Acest lucru nu s-a mai intamplat insa, deoarece, atunci cand a fost exilat, in 1947, Regele Mihai a luat cu el si celebrul colier si s-a refugiat in Elvetia. Apoi, un an mai tarziu, a vandut safirul bijutierului newyorkez Harry Winston, suma fiind insa confidentiala. In acelasi an, la nunta regelui cu Regina Anna de Bourbon, aleasa sa a purtat colierul incrustat cu diamante al Reginei Maria, insa fara a avea bijuteria celebra a Casei Regale din Romania, safirul.

Ulterior, nu s-a mai auzit nimic despre safirul Casei Regale, pana in 2003, cand a fost cumparat la o licitatie de catre un client anonim, contra sumei de 1,5 milioane de dolari. Inainte de licitatie, s-a stabilit ca safirul provenea din Sri Lanka, acolo unde se spune ca se gasesc cele mai frumoase diamante din lume.

Istoria marilor diamante III – Koh-i-Noor – cel mai celebru diamant al Indiei

Continuam periplul nostru prin istoria diamantelor celebre cu o alta “piesa” de colectie, diamantul Koh-i-Noor. Se spune ca este diamantul cel mai cunoscut care a fost gasit vreodata in India. Acest fapt a fost treptat confirmat de importanta deosebita ce i s-a atribuit, dar si de povestile celor in a caror proprietate s-a aflat. Ne referim aici la reprezentanti ai caselor regale (asa cum era obiceiul cu orice bijuterie de valoare inestimabila). Vietile tumultoase ale acestora, dar si intamplarile mai mult sau mai putin stranii prin care au trecut, i-au facut pe cunoscatori sa incadreze diamantul Koh-i-Noor in categoria celor mai ravnite bijuterii blestemate, alaturi de diamantul Hope. In cultura populara a vremii, se spunea ca cine va “pune mana” pe diamante va stapani lumea. Urmeaza sa vedem daca ipoteza de mai sus s-a si confirmat.

Diamantul original Kooh-i-Noor

Diamantul original Kooh-i-Noor

Interesant este faptul ca Koh-i-Noor nu a fost niciodata vandut, ci a ajuns la proprietarii lui in urma unor jafuri sau crime. Daca nu va spune nimic numele diamantului in limba romana, trebuie sa stici ca denumirea vine din persana si inseamna “munte de lumina”.

Povestea lui incepe in secolul al XIV-lea (nu se stie exact anul), atunci cand mai multi barbati trecuti de varsta a doua ar fi gasit piatra intr-o mina de langa raul Godavari. Prima atestare documentare insa asupra acestui diamant s-a facut in autobiografia primului rege mongol Babur (sau Baber) (1526 – 1530). Sultanul dinastiei mongole l-ar fi furat dupa batalia de la Panipat, in care l-a infrant pe „adversarul” sau Raja Vijramaditya, lasandu-l pe acesta fara comori si declansand totodata blestemul diamantului Koh-i-Noor.

Atat sultanul intemeietor al Imperiului Mogul, cat si predecesorii sai au avut murit apoi in conditii stranii. Se spune ca dupa ce fiul sau, Humayan, s-a imbolnavit de o boala incurabila, Babur s-ar fi rugat la divinitate sa-i crute fiul. Humayan s-a facut bine, dar tatal sau a murit inexplicabil la doar 47 de ani. Moartea sa inexplicabila inca este discutata de catre istorici.

Diamantul Koh-i-Noor,ce cantarea 186 de carate a ajuns asadar in proprietatea lui Humayan. Era atat de valoros ca se spune ca din banii luati de el, s-ar fi hranit intreaga populatie a globului timp de jumatate de zi. La cativa ani distanta, armata lui Humayan este infranta de o armata de 3 ori mai mica, insa el reuseste sa scape, fugind la Teheran, la aliatul sau, printul Persiei, Shah Tamasp. Shah se ofera sa-l ajute sa-si recucereasca imperiul in schimbul pietrei pretioase. Acest lucru s-a si intamplat, confirmand vorba ca cine are diamantul Kah-i-Noor, ori va stapani lumea, ori va fi blestemat. In 1555, cu ajutorul printului persan ce i-a oferit o armata de 12.000 de oameni, reuseste sa-si recucereasca imperiul, insa ofera definitiv la schimb „muntele de lumina”.

Koh-I-Noor

Timp de un deceniu, nu se mai stie nimic de faimoasa bijuterie, aparand in 1665 ca fiind in proprietatea regelui mongol Aurangzeb, ultimul mare imparat din dinastia Mughal, care reuseste sa extinda teritorial imperiul. Dupa moartea sa, diamantul ramane la Delhi, in proprietatea renumitei dinastii.

In anul 1739, imparatul Nadir al Iranului, cucereste si jefuieste Delhi, luand cu el si pretioasa bijuterie. Blestemul diamantului Kah-i-Noor s-a abatut astfel asupra lui, seful garzilor sale omorandu-l in somn. Apoi, timp de 3 generatii, bijuteria s-a aflat in Afganistan, acolo unde a provocat numeroase tragedii. In batalia aceasta acuta pentru castigarea diamantului, primul imparat afgan ce-l detine este orbit de propriul frate, care dupa moartea sa preia si tronul si bogatiile. Lacomia i-a adus insa si acestuia moartea, fiind pus cu picioarele pe carbuni incinsi pentru a dezvalui unde este diamantul.

Ajuns inapoi in India, diamantul este oferit Reginei Victoria, in anul 1850. Se spune insa ca regina nu l-ar fi atins niciodata, de teama blestemului ce putea sa se abata asupra ei. In cele din urma insa, diamantul Koh-i-Noor a fost montat pe coroana Reginei Elisabeta, ultima care l-a purtat.

Coroana Regala Britanica incrustata cu diamantul Koh-i-Noor

Coroana Regala Britanica incrustata cu diamantul Koh-i-Noor

In prezent, cel mai faimos indian se afla in proprietatea familiei regale Windsor si urmeaza sa fie purtat chiar de ducesa de Cambridge, Kate Middleton.

Istoria marilor diamante II – Diamantul “Beau Sancy”

 Avand in plan sa aduc in atentia voastra toate povestile fascinante ale diamantelor si ale posesorilor lor, azi m-am gandit sa scriu un articol referitor la diamantul Beau Sancy. In anul 2012, nestemata de 34,98 de carate a fost scoasa la licitatie cu un pret de pornire de 2,5 milioane de euro de catre casa Sotheby’s Geneva. Castigatorul nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea, insa casa de licitatii a confirmat faptul ca suma platita pentru bijuterie a fost de 5 ori mai mare decat cea evaluativa.

V-am spus toate aceste aspecte pentru ca, evident, imi doresc sa va dezvalui de ce este atat de pretuita aceasta piatra. In primul rand vechimea ii da valoare, exact precum vinului. In al doilea rand, evident, asa cum este clar in cazul fiecarei “comori” este important cine o detine.

Fete regale, ambasadori si marchizi au purtat de-a lungul istoriei de 400 de ani acest diamant. De mentionat este faptul ca initial Beau Sancy avea o greutate de circa 53 de carate, fata de 34, cat a ajuns sa cantareasca in  anii contemporaneitatii.

Denumirea diamantului

Voi incepe povestea cu un aspect important, anume acela ca in ciuda numelui frantuzesc, tara de provenienta a diamantului este India. A atras imediat privirile unui diplomat francez de Sancy, Nicolas Harley, care, impresionat de nuanta sa galbuie si forma de para pe care o avea (fatetare cu totul inovativa in acea perioada), a hotarat sa o cumpere de la un bijutier indian din Constantinopol. De atunci, mai precis din 1593, dateaza prima atestare documentara a pietrei pretioase. Numele a fost astfel asociat inevitabil cu primul proprietar, dandu-i-se numele de „marele Sancy” dupa regiunea unde activa ca diplomat Harley.

Nicolas de Sancey - primul proprietar al "pietrei para"

Nicolas de Sancey – primul proprietar al “pietrei para”

In 1604, bijuteria ii este vanduta lui Henry al IV-lea, ce avea in plan sa-i daruiasca maiestoasa bijuterie de Sancy chiar Caterinei de Medici, drept cadou al mariajului regal. Maria de Medici facea parte din celebra familie De Medici, renumita in intreaga Europa Medievala, pentru eforturile financiare pe care le faceau pentru a sprijini cultura si valorile. Dupa asasinarea lui Henry al IV-lea, Maria este nevoita sa amaneteze diamantul pentru a asigura constructia unei noi armate. Noul posesor al bijuteriei avea sa fie Regele Charles I al Angliei si Irlandei (1625-1649) care l-a daruit de asemenea sotiei sale Maria Henrieta a Frantei.

Din ce puteti observa, diamantul Sancy a fost cadoul cel mai celebru de nunta al familiilor regale, ajungand pe rand, in perioada secolului al XVII-lea cand la regalitatea franceza cand la cea engleza.

Destinatia diamantului a fost adesea nestiuta, iar din acest motiv exista numeroase versiuni ale istoriei bijuteriei „de casa” regala. Se spune ca dupa moartea sa, Henrietta a lasat mostenire diamantul ei preferat, Sancy, casei regale Stewart a Scotiei.

Moneda de schimb intre casele regale

Din prisma conflictelor dese ale perioadei, regii preferau sa vanda bijuteriile, ca mai apoi sa le cumpere, dupa stabilizarea situatiei. Ca sa va faceti o idee, situatia actuala impune ca bancile sa intervina atunci cand moneda nationala scade din diferite motive (razboi sau criza economica).

 Asa a fost si cazul casei Stewart, care, aflata intr-un impas economic a decis sa vanda toate comorile regalitatii, care se spune ca nu au mai fost niciodata rascumparate. In 1701 insa, renumita deja piatra pretioasa ia calea imperiului Prusiei, cumparat fiind de regele Ferdinand I si fiind folosit ca piesa componenta a coroanei regelui. Considerat cea mai valoroasa bijuterie a casei regale din Prusia, marele Sancy a stat o lunga perioada in proprietatea germanilor.

Marele Diamant Sancy atragea prin nuantele sale de galben

Marele Diamant Sancy atragea prin nuantele sale de galben

Dupa acea perioada, numerosi gemologi si istorici sustin variante diferite in ceea ce priveste locatia „pietrei pară”. Unii spun ca Prusia a fost nevoia si ea sa vanda comoara, si ca aceasta ar fi ajuns in mainile reginei Maria Louisa a Spaniei (1790-1792). Ce stim cu siiguranta ca timp de aproape un secol, sclipitoarea piatra s-a aflat in proprietatea casei regale din Germania.

O alta varianta sustine aceeasi detinatie finala a nestematei, anume caa aceasta ar fi luat drumul Spaniei. Istoricii ce sustin aceasta a doua varianta, sunt convinsi ca mineralul s-a perindat pe ruta Anglia-Franta, ajungand de la Maria Henrietta, prin intermediul casei Stewart, chiar la Maria Antoaneta.

Nu putem nega importanta ce i-a fost data acestei bijuterii, cum nu putem nega nici pasiunea Mariei Antoaneta pentru orice mare diamant ce aparea in Europa. Dupa 1800 insa, au mai aparut diamante de acest tip pe „batranul continent”, si destinatia primului a ramas incerca.

Cel mai probabil, prima varianta, in care diamantul original s-a transmis pe calea mostenirii in Prusia este cea mai viabila, avand in vedere ca, fostul detinator al diamantului, cel care l-a si scos la licitatie in 2012, ar fi fost un stra-stra-nepot al regelui Wilhelm al II-lea, ultimul Kaiser al Germaniei (1888-1918).

Wilhelm al II-lea, ultimul rege german ce avea in proprietate diamantul Sancy

Wilhelm al II-lea, ultimul rege german ce avea in proprietate diamantul Sancy

Trecand prin mainile a 4 case regale din Europa, Marele Diamant Sancy, a fost mereu considerat „slabiciunea” cancelariilor occidentale in toata perioada in care s-a aflat in posesia lor, chiar si pana in prezent, daca e sa luam in calcul pretul pe care a fost vandut.

Este a doua poveste din seria istoriei marilor diamante. Vor urma si altele, cu siguranta.