Lucruri conventionale sau nu, anumite aspecte sociale au fost si sunt respectate “cu sfintenie” de-a lungul timpului. Desi doar la stadiul de intelegeri mutuale sau reguli neconventionale, numeroase norme nescrise ale vietii cotidiene au fost urmate, fara macar a se cerceta sursa care le-a generat sau credibilitatea ei. Acelasi lucru se intampla si cu inelul de logodna.
Stim ca inelul de logodna se poarta pe inelar, nu stim (sau nu intotdeauna) pe ce mana si nici de ce degetul acela se cheama inelar. Chiar si nonconformistii am putea spune ca iau regula drept buna, fara a-si pune prea multe intrebari pe marginea acestui subiect. Insa, inainte de a va da detalii despre acest subiect, va voi spune o mica povestioara despre istoria inelului de logodna.
Obiceiul purtarii inelului de logodna
Obiceiul purtarii inelului de logodna dateaza din vremea Egiptului Antic, unde simboliza un semn de iubire. Egiptenii considerau inelul un cerc nesfarsit iar spatiul din interiorul sau o poarta. Acest tip de inel, standard am putea zice, nu a fost cunoscut in Europa pana in secolul XIII. El a fost “inlocuit” cu o altfel de bijuterie, in forma unei chei, ce probabil folosea la deschiderea cuferelor din casa.
Desi simbolizeaza acelasi lucru pentru toate culturile contemporane, modul chiar si persoana ce il poarta se pot schimba punctual, in functie de normele socio-culturale ale regiunilor. De exemplu, in America de Nord si UK, inelul este purtat doar de femei, in timp ce in alte culturi sunt tinute de catre ambii parteneri sau tin loc de verighete. Inainte, barbatii purtau adesea si ei inele, mai ales cei ce participau activ in razboaie, pentru a le aminti de cei dragi. In general insa, el reprezinta doar un angajament formal al viitoarei casatorii. De asemenea, deseori femeia poarta ambele inele, atat cel de logodna, cat si verigheta, chiar si dupa casatorie, in semn de devotiune pentru sot.
Se pare ca ideea conform careia inelul de logodna se poarta la al patrulea deget al mainii stangi provine tot din Egiptul Antic. Acestia credeau ca o vena de la degetul inelar duce direct la inima. Parerea a fost preluata ulterior si de greci. De la greci ideea a ajuns inevitabil si la Imperiul Roman, dandu-i-se denumirea de “vena amoris”. Raspandita rapid, aceasta notiune s-a impamantenit, ramanand pana azi la baza pozitionarii inelului.
Desi ideea de angajament pentru casatorie exista de foarte mult timp, interesant este ca inelele n-au incorporate intotdeauna metale pretioase, uneori nici macar din metale. La inceput ele erau facute din fire de iarba sau de canepa. Problema cu acestea era ca nu erau durabile si se uzau deseori inainte de casatorie. Odata ce prima optiune a esuat, egiptenii s-au gandit ca verigheta trebuie sa fie mai durabila. Moda inelelor a evoluat in perioada epocii metalelor, atunci cand a aparut obiceiul de a anexa acestuia pietre pretioase. S-a gasit astfel un mod de a face in acelasi timp un inel dintr-un material mai rezistent si de a etala bogatiile, asa cum “se purta” in acea vreme in Egiptul Antic.
Folosirea in scopuri malefice
Insa nu intotdeauna inelele au avut ca scop final angajamentul. Ele au fost folosite deseori si ca metoda practica pentru inlaturarea dusmanilor. Incepand cu celebrul orator Demostene, primul care s-a gandit sa ascunda otrava in inel, metoda s-a raspandit rapid in Imperiul Roman si nu numai. De exemplu, familia Borgia, una dintre cele mai cunoscute familii de criminali din vremea romanilor, apela deseori la “otrava din inel” pentru a scapa de inamici. Se spune ca in momentul in care dadeau mana cu cineva, bijuteria se presa si elibera o substanta mortala.
Explicatii medicale
Alta zona a Globului vine cu explicatia proprie la intrebarea: “Pe ce deget se poata inelul de logodna?”. Medicii chinezi sustin ca pe degetul inelar al mainii stangi se afla anumite meridiane care au rol esential in cautarea partenerului de viata, iar in momentul cand in acea zona este amplasat inelul, meridianele sunt blocate si persoana inceteaza sa mai caute sufletul pereche.
Observam asadar ca explicatiile difera de la o regiune la alta. Ceea ce este important insa, este faptul ca toate conventiile sociale au ajuns la ideea, convergenta de altfel, ca inelul de logodna se pune pe al patrulea deget al mainii stangi. Acum ca stim, am putea inventa propriile explicatii pentru acest tabiet. Pana la urma e o chestie de gust, nu?